Vladd.forumz.ro
Bine ai vent pe http://vladd.forumz.ro pentru a avea acces la tot forumul INREGISTREAZA-TE ! ! !
Un site complet gratuit!
Parola de inregistrare trebuie sa contina cifre si litere !

Vladd.forumz.ro


 
AcasaPortalCalendarGalerieFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 
Rechercher Cautare avansata

Distribuiţi | 
 

 Atlantida – de la Platon la Edgar Cayce

In jos 
AutorMesaj
vladd
Administrator
Administrator
avatar

Mesaje : 5228
Puncte Reputatie : 12078
Multumiri Primite : 5
Data de inscriere : 01/05/2012
Varsta : 32
Localizare : Bucuresti

MesajSubiect: Atlantida – de la Platon la Edgar Cayce   Sam Iun 23, 2012 9:26 pm

Daca suntem sau nu invadati de fiinte
extraterestre care “purtandu-ne” chipul scapa de sub control… nu stiu.
Urmarind insa aparitiile din mass-media, cu certitudine suntem sub
asediul “reincarnatilor” intelepti ai Atlantidei. O avalansa de sfaturi
care ne ofera doar promisiunea unui viitor colosal cazut din neant,
nebazandu-se pe un prezent concret. “Reincarnatii care vin cu toata
stiinta(?) atlantilor pentru a ne promite frumusetea viitorului ( in
masura in care evoluam spiritual) dau dovada ca nu prea cunosc taramul
pe care, odata, au trait. Pentru a cunoaste Atlantida, stiinta nu ne e
de prea mare folos. Trebuie sa dam frau liber imaginatiei. Robert Cohen o
numea “taramul misterios dintotdeauna fascinant pentru om”. Edward
Bacon nota: “De la Platon aceasta poveste tragica desi foarte
controversata, nu a incetat sa ne starneasca interesul. Aceasta fabula
misterioasa si tulburatoare ne-a entuziasmat, ne-a captivat atat de mult
pentru ca pare a fi corespuns unei aspiratii tainice a sufletului
omenesc; poate ca este ecoul unei poezii nostalgice pe care o poarta in
suflet fiecare om…Ea este Paradisul Pierdut in care toti putem juca
rolul dorit, Tara mareata a lui Daca…”
Platon despre Atlantida


Au trecut 24 secole de cand Platon
descria Atlantida in Timaios. Interesant este ca regasim aceeasi legenda
la popoarele asiatice, la cele din Europa de Nord si din Africa.
G.Glotz afirma:”Legenda preceda istoria, dar o analiza riguroasa poate
descoperi elemente de istorie chiar in legenda propriu-zisa.”

Dar sa ne intoarcem la Platon, in jurul
anului 380 iH. In celebrul Dialog Timaios este invocata, pentru prima
oara Atlantida, o tara cat un continent, extrem de puternica si bogata
care, cu doua milenii inainte a vrut sa cucereasca Atena. Povestea
Atlantidei este relatata de Solon, unul dintre cei sapte intelepti ai
Greciei antice (640-558iH). Este greu de banuit reaua intentie a celui
considerat “intemeietorul democratiei ateniene”. Se pare ca prima sursa
de informatii dateaza din anul 590iH, cand viziteaza Egiptul. Solon a
apelat la istoriografii si arhivarii egipteni, ba chiar si la prelatii
zeitei Neith facandu-si insemnari, intentionand sa compuna un poem epic
pe tema conflictului atlantilor cu grecii. Din pacate, varsta inaintata
nu i-a mai permis realizarea proiectelor. Insemnarile sale au ramas la
Dropides, strabunicul lui Platon. Solon ca orice grec, mandru de
civilizatia sa, constata cu surprindere ca preotii egipteni ai zeitei
Neith cunosc mult mai bine istoria Atenei. “voi nu va amintiti decat un
Potop, desi au fost mai multe, mai inainte”. Ce poti spune despre un
popor care declara: “Cat despre stiinta, vezi cu cata grija ne-am
preocupat de ea inca din primele timpuri, fiindca am vrut sa stim
ALCATUIREA lumii”. Solon afla ca Atlantida era o “putere uriasa” de “o
frumusete iesita din comun”, “venind dintr-o alta lume”situata in
Oceanul Atlantic, care dorea sa cucereasca Europa si Asia. Atlantida era
o insula “mai mare decat Libia si Asia (cea cunoscuta atunci
egiptenilor – n.n.) adunate la un loc.”De aici se putea ajunge oriunde
pe continentul care se intindea in fata lor peste mare”.”Atlantii erau
stapanii Libiei pana in Egipt si cei ai Europei pana in Tirenia”. Solon
afla ca atunci cand zeii si-au impartit Universul, Atlantida a revenit
lui Poseidon cel care a primit imparatia apelor.Aici si-a adus zeul
copiii facuti cu o muritoare. Poseidon a impartit insula in 10 tari,
fiecare avand cate un monarh. Cel mai varstnic se numea Atlas si avea
conducerea suprema a insulei. Dupa numele lui au numit-o Atlantida, iar
oceanul care o inconjura, Atlantic. Sistemul politic al Atlantidei era o
monarhie ereditara (puterea fiind incredintata celui mai mare fiu) atat
de moderata incat uimea pe teoreticianul Republicii Atena. Dintre
bogatiile minerale cel mai mult uimeste “oricalcul”, cel mai pretios
metal cunoscuut de ei. De-a lungul timpului oricalcul a fost identificat
cu alama, cuprul pur, bronzul si chiar…chihlimbarul. Cu toate bogatiile
pe care le aveau traiul lor era maidegraba auster. Spre satisfactia
unora dintre contemporanii nostri, se pare ca atlantii erau vegetarieni.
Totusi, bunastarea de care beneficiau a facut ca, in final, conduita
morala sa sfideze normele decentei. Regii devin tirani de temut. Platon
comenteaza astfel decadenta lor: “Elementul divin care salasluia in ei a
fost pangarit de contopirea frecventa cu un element pamantean vremelnic
iar cand a predominat latura omeneasca supusa poftelor nechibzuite au
unceput sa fie lipsiti de masura si cuviinta, prosperitatea de care se
bucurau nemaiajungandu-le”.

Mi se pare ciudat ca Platon nu pare
fascinat de civilizatia atlanta decat in masura in care ea era prezenta
cu noua milenii inaintea timpului sau. Cel mai interesant este insa
faptul ca Solon, vizitand Egiptul, este impresionat de stiinta preotilor
dar nu pomeneste absolut nimic despre Marile Piramide sau de Sfinx! De
ce pentru un om ca Solon ele pareau atat de banale incat nici nu merita
pomenite iar preotii nu le asociaza in niciun fel cu… Atlantida?

Robert Cohen despre Atlantida


Dupa Platon, mai bine de doua mii de
ani, peste misterul Atlantidei s-a asternut tacerea. Curiozitatea s-a
redesteptat abia in epoca moderna. Robert Cohen in cartea sa Atlantida
face o interesanta sinteza a teoriilor acceptate stiintific referitoare
la acest taram, care merita sa fie cunoscute.
Intr-o veche legenda peruana se pomeneste faptul ca, acum 14.ooo ani,
marii intelepti ai Atlantidei au presimtit disparitia civilizatiei
atlante intr-un mare cataclism. Au hotarat sa graveze in piatra, singura
materie considerata indestructibila, elemente fundamentale ale
civilizatiei lor (ciudata similitudine cu ideea NASA de a trimite in
spatiu o placa de aluminiu pe care erau gravate elemente considerate
esentiale pentru a defini civilizatia noastra). Pietrele au fost
imprastiate cu iscusinta pe toata suprafata pamantului din America de
Sud pana in Egipt, India si Tibet. La inceputul sec. XX colonelul englez
James Churchward desopera intr-un templu indian cateva pietre pe care
era povestita Facerea Lumii. La Acambro (Mexic) in urma cu 60 ani s-a
gasit unul dintre numeroasele depozite presupuse atlante. La Ica, in
Peru, doctorul Javier Cabrera (descendent al celui care a intemeiat
orasul in 1563) considerat cel mai mare specialist in preistorie
americana incepe sa scoata la iveala numeroase pietre gravate.

A infiintat un muzeu cu peste 11.000
exponate. Pietre de andezit cu granulatie fina, de culoare cenusie sau
ocru pal. Liniile desenului sunt de o precizie extraordinara. Pietrele
au o patina groasa produsa prin oxidare. Dr. Cabrera le numeste “Cartea
de piatra”. Nu vrea sa dezvaluie locul de unde le-a adunat, spunand doar
ca ar fi vorba de aproape 100.000 pietre. Erau cunoscute inca din
sec.XVII-lea, dar abundenta lor ii facea pe localnici sa le priveasca
doar cu indiferenta. Gravurile reprezinta viata cotidiana a unei
populatii de domeniul fantasticului. Acesta este motivul pentru care s-a
pus problema autenticitatii lor. Pentru a raspunde indoielilor
exprimate de mai multi savanti, este acceptata o expertiza. Mineralogul
Mauricio Hochschild de Pisco afirma, in urma ei, ca:”oxidarea naturala
datarita imbatranirii acopera in acelasi fel inciziile gravorului si
suprafata pietrelor”. El atribuie acestora o vechime de “mai multe zeci
de secole” fara a putea preciza o data anume. Directorul Muzeului
Astronauticii din Peru afirma: “Pietrele acestea sunt gravate de mai
multe milenii. Exista peste 400 si in muzeul meu.”

Scenele infatisate pe aceste gliptolitos
(gravuri in piatra) infatisaza scene banale din viata cotidiana dar si
activitati, personaje, care ne pun pe ganduri. Alaturi de un dinozaur
este infatisat un primat umanoid cu o coada lunga si plata. Este el
veriga lipsa a trecerii de la lumea animala la cea umana sau reprezinta
un stadiu sterp al evolutiei? Umanoidul acesta poate fi comparat cu
omul-peste mitologic, Oannes, zeul coborat pe pamant pentru a civiliza
popoarele Babilonului. Cartea de Piatra infatiseaza oameni care
analizeaza cu mare atentie, cateva obiecte, privindu-le cu o lupa; altii
cerceteaza cerul cu un telescop. Pe “Piatra Astronomilor” este
infatisata povestea unei comete misterioase. Putem presupune ca la
ivirea ei a inceput Potopul. Zarim continente acoperite in mare masura
de ape. O singura barca pluteste pe ocean iar la bordul ei se vad clar 3
personaje. Poate ca potopul care a scufundat Atlantida a fost provocat
de aceasta cometa. Traditia orala mexicana spune ca” sase stele au cazut
din cer in timpul Potopului”. Pe alte doua gliptolitos este figurata o
adevarata harta geografica a erei secundare prezentand 4 continente in
mijlocul oceanului. Continentul atlant pare sa aiba o suprafata egala cu
cea a actualei Australia. Sunt trasate pana si caile de navigatie.
Exista si “piedras” care infatiseaza, cu un desen remarcabil, efectuarea
unei cezariene, o recoltare de sange, transplanturi de rinichi, inima
si…creier! Desfasurarea transplantului de inima este gravat pe 20 de
pietre. Se incepe cu recoltarea de sange de la o femeie gravida (
oamenii de stiinta actuali spun ca sangele femeii gravide contine un
hormon care anihileaza fenomenul de respingere a organului
transplantat). In tot timpul operatiei pacientul este sub anestezie si
primeste, probabil, oxigen dar si un lichid dintr-un aparat de instilat
printr-un tub introdus in esofag. Este aratata pana si inima bolnava, cu
leziuni si artere cu peretii ingrosati. Faptul ca pe unele pietre apare
un telescop, nu prea mira pe nimeni. Confucius povesteste cum imparatul
chinez Yao (mort in 2258 iH) privea cerul “printr-un tub”. Prof.
Mishanovsky desopera in Bolivia o masa de piatra pe care este gravata
explozia unei supernove care a dat nastere Nebuloasei Gum ( specialistii
NASA spun ca aceasta nu putea fi vazuta decat cu un telescop
super-performant).

Avand in vedere diversele mesaje transmise de Cartea de Piatra
se poate afirma ca vechimea gliptolitelor poate fi incadrata intr-un
interval cuprins intre 5000-3000 iH., adica de la aparitia Nebuloasei
Gum la Potopul Universal. Dr.Derek Price de la Cambridge spune ca
“pietrele de la Ica ne indeamna la cercetare si studiu”.iar pe dr.
Cabrera il numeste “un om demn de toata stima si increderea, insufletit
de un spirit stiintific incontestabil”. Am amintit de dr.Price deoarece
el a devenit celebru inca din 1959 cand a identificat un obiect scos la
suprafata din apele Mediteranei de niste pescari greci. Este vorba
despre un model redus al sistemului nostru solar construit cu 2000 ani
iH. Este un model mecanic, functional, care plaseaza toate planetele in
pozitia pe care o cunoastem astazi. “Descoperirea unui astfel de obiect
este tot atat de uluitoare ca descoperirea unui avion cu reactie in
mormantul lui Tutankhamon”.

Miturile unei civilizatii disparute


Ceea ce ar trebui sa ne dea de gandit,
insa, este ca toate religiile si toate miturile converg spre acelasi
punct: o civilizatie evoluata a existat candva si s-a spulberat intr-un
cataclism geologic. Daca ar fi sa-i dam crezare dr. Cabrera, pe anumite
pietre care inca nu au fost expuse, sunt gravate revelatii stranii,
reflectari ale unor descoperiri unice si a unor taine prea
infricosatoare pentru a fi dezvaluite. Legendele incase si mayase
relateaza in termeni aproape identici “pieirea in adancuri, fiind
acoperita de valuri,a unei imparatii vestice, odinioara puternica si
suverana”. Cataclismul s-a produs odata cu “caderea stelei”. La mii de
kilometri, pe malurile Nilului, un mesaj hieroglific inscris pe un
papirus al Dinastiei aXII-a aminteste si el despre caderea stelei:
“Candva a cazut din cer o stea si flacarile au cuprins intreaga fire.
Toti au pierit iar eu am scapat cu viata”. Papirusul este pastrat la
Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg. Un trib de indieni albi, paria, din
satul Atlan pastreaza o traditie amintind de “insula cea mare” pe care
un cataclism a scufundat-o in apele oceanului.

Egiptenii, mayasii si incasii, ultimii supravietuitori ai Atlantidei


Oameni de stiinta de un renume
incontestabil ca Nicolai Girov (Rusia), prof.Andrew Thomas (USA),
arheolog Leo Forbenius (Germania) sau dr. Paul Le Cour si prof. Georges
Barbarin (Franta) sustin teza conform careia egiptenii, mayasii si
incasii sunt ultimii supravietuitori ai poporului atlant. In sprijinul
acestei teze aduc o sumedenie de dovezi de ordin arheologic, artistic,
ritualic si chiar initiatic.
Numeroase dovezi stiintifice conduc la ipoteza obarsiei comune a
amerindienilor si egiptenilor.Asemanarea scrierii este izbitoare.
Cercetatorul Auguste Le Plongeon citeaza chiar 13 semne mayase absolut
identice cu cele folosite de egipteni. Dr. Bertoni constata ca guaranii
(indieni din Paraguay) au acelasi sistem de scriere ca egiptenii.
A.Braghine semnaleaza inca din 1952 numeroase asemanari intre
hieroglifele egiptene si cele din padurile virgine ale statului Mato
Grosso (Brazilia). Stupefiante sunt si asemanarile dintre conceptiile
religioase, astronomice si arhitecturale prezente la civilizatiile
egipteana, summeriana, tolteca, incasa si mayasa. “Toate datele fac
extrem de plauzibila ipoteza originii americano-atlanta a civilizatiei
egiptene”. Ipotezele lui Braghine sunt, astazi, confirmate in mod
remarcabil de arheologi. Iata un fapt: aceeasi vietate sacra, scarabeul,
este reprezentata frecvent atat pe frontonul unui templu maya cat si pe
frescele egiptene.

Daca ar fi sa ne referim la un document
celebru – Papirusul lui Anana (seful scribilor faraonului Seti alIIlea
din sec. XIV iH) – nu putem sa nu observam ca metafizica egipteana este
aproape identica, sub toate aspectele, cu credintele amerindiene.”Cititi
voi, care veti descoperi acest sul in vremuri viitoare, daca zeii
vostri v-au harazit putinta de a o citi. cititi si aflati tainele
trecutului. Oamenii nu traiesc doar o singura data pentru a disparea
apoi pe veci; ei traiesc mai multe vieti, in locuri diferite, dar nu
intotdeauna in lumea aceasta.Intre un fel de viata si altul exista un
val intunecat, de nepatruns. Cu toate acestea, in cele din urma, toate
aceste vieti trecute i se vor dezvalui”.

Conform afirmatiei abatelui Mareux
spiritualitatea comuna face ca obiectele de arta amerindiene sa semene
pana in cele mai mici detalii cu obiecte egiptene de acelasi fel.
Statuia zeitei Xochipilli (Muzeul National din Mexic) are un stil
autentic egiptean. Statuetele colectiei Franco din Quito (Ecuador)
prezinta detalii tipic egiptene: coafura, barba, vesmintele si
pectoralii preotilor. Celebra statuie care reprezinta Omul Barbos,
descoperita in Tiahuanaco prezinta detalii tipic egiptene. Motivatia
comorilor aflate in camerele mortuare este identica. Interesanta, prin
similitudinea cu traditia incasa, este o veche legenda egipteana
povestita de marele cronicar arab Al-Massudi (sec.X) in lucrarea
Pajistile de Aur: “Seful scribilor spune; o veche legenda mentioneaza
faptul ca tezaurul acesta uluitor a fost adus in Egipt demult, de
stramosii stramosilor nostri ilustri, care venisera din partea cealalta a
marii.

Ceea ce cuprinde comoara trebuie sa
ramana secret.Sunt minuni ale stiintei cele mai inalte, mostenite de la
stramosii nostri, unelte uluitoare, adevarate miracole care-i ingaduie
omului sa aiba posibilitatea de a masura timpul, sa prevada viitorul, sa
zboare in vazduh, sa se miste sub apa cu tot atata usurinta ca pe
pamant”. Cronicarul Al-Massudi mentioneaza in mai multe randuri puterea
malefica a Marii Piramide. El aminteste ca, in vremea domniei lui Ahmed
Ben Tulun, s-a scos dintr-una dintre incaperi un pahar din sticla foarte
curios: avea aceeasi greutate, fie ca era plin sau gol.

Similaritudinea civilizatiilor


Impresionanta similitudine a
civilizatiilor amerindiene si egiptene nu mai mira pe nimeni. Marturia
ei o reprezinta ruinele de la Palenque, Ocochigo, palatele de la Mitla,
piramidele de la Xochicalco, Teotihuacan si Sihuatan, ornamentele
Templului Soarelui de la Cuzco, portalul monolitic al Templului
Ciclopean de la Tiahuanaco. Arheologul englez H.S. Bellamy exprima
nedumerirea istoricilor si a arheologilor in fata discrepantei dintre
cunostintele vaste ale poporului incas si egiptean si precaritatea
mijloacelor de care dispuneau.

Aceeasi nedumerire o arata si istoricul
Alexandre Kazantsev:”Cu mii de ani inaintea lui Copernic sau Galilei,
egiptenii stiau foarte bine ca Pamantul este un glob care se roteste in
jurul Soarelui. Preotii, detinatori si aparatori ai stiintei, ajunsesera
la concluzia, pe calea deductiei, ca Universul era infinit si populat
cu un mare numar de lumi. Cunosteau orbita eleptica a Pamantului in
jurul Soarelui. Toate acestea in situatia in care nu dispuneau de un
instrument de observatie”.

Arhitectul care a construit Marea
Piramida cunostea perfect excentricitatea axei pamantesti, lungimea
razei polare, dimensiunile orbitei Pamantului, distanta care desparte
Pamantul de Soare, fenomenul procesiunii echinoctiilor, durata exacta a
anului sideral precum si greutatea, densitatea si suprafata globului
terestru. Toate acestea il determina pe A.Kazantsev sa creada ca nu sunt
decat “ultima marturie vizibila a atlantilor, preocupati in cel mai
inalt grad de stiinta”. Georges Barbarin chiar concluzioneaza:”Dupa
parerea mea, putem atribui constructia Marii Piramide unui popor
necunoscut, a carui civilizatie nu era, desigur, cu nimic mai prejos
fata de civilizatia noastra, daca nu cumva ii era superioara.” Abatele
Moreaux sustine:”Nu exageram cu nimic daca confirmam ca problema, inca
nedescifrata, a originii poporului care a ridicat aceasta Mare Piramida
se confunda cu problema originii civilizatiei omenesti.Poate, in curand,
vom cunoaste mai multe lucruri, in momentul in care acest minunat
edificiu al faraonilor isi va dezvalui toate misterele. Cand va veni
ziua aceea, vom sti cu precizie unde se situa Atlantida.”

Nu poate fi eludat nici scopul pentru
care atat piramidele din America Centrala si de Sus cat si cele egiptene
au fost construite: receptacul pentru sicriele mortilor ilustri si – in
acelasi timp – loc de pastrare a ansamblului cunostintelor stiintifice.
Am putea aminti si simplul fapt ca, pe ambele continente, piramidele
contin obiecte cel putin ciudate. Cronicarul arab din sec. al Xle-a,
Al-Massudi, le numeste obiecte “care nu fusesera faurite de mana vreunui
om”. Gerard de Nerval in celebra sa carte “Calatorie in Orient”
constata ca roca folosita in constructia celor trei mari piramide nu
este vestitul sienit care se gaseste pe malurile Nilului, ci o roca
provenind din…America de Sud!

Insula Creta, este defapt Atlantida?


In primavara anului 1900, arheologul
englez Arthur Evans descopera in Creta, palatul regelui legendar Minos
din Cnossos. Aceasta descoperire va da nastere unei celebre teorii
asupra Atlantidei. La 19 febr.1909, prof. K.J. Frost de la Queen’s
University din Belfast publica in The Times ipoteza conform careia
fabuloasa legenda a Atlantidei este o reminiscenta fidela a puterii
minoice. La fel ca si civilizatia atlanta si cea minoica se stinge brusc
spre anul 1500iH “Cnossos se stinge in momentul cand parea foarte
puternic si ferit de orice primejdii. Totul s-a petrecut ca si cum
intregul regat ar fi fost inghitit de ape, parand sa adevereasca
povestea Atlantidei.”

Ipoteza lui Frost este preluata si
consolidata in urma descoperirilor de dupa 1932 ale arheologului grec
Spyridon Marinatos. In cadrul sapaturilor din apropierea anticului port
cretan Amnisos este descoperita “Vila Frescelor” in care pozitia unor
ortostate ( dale de piatra impodobite cu basoreliefuri) este
neobisnuita. Totul arata de parca intreaga zona a fost maturata de un
imens tsunami. Marinatos sustine ca distrugerea – universal admisa – a
orasului Cnossos, precum si a imperiului cretan pe care istoricii o
situeaza catre anul 1500 iH este consecinta unei eruptii vulcanice de o
intensitate neintalnita. Focarul acestui cataclism s-ar afla – crede el –
in insula vulcanica Thera, situata la 120 km nord de Creta. Profesorul
englez J.V. Luce crede cu tarie in ipoteza conform careia Creta este
Atlantida disparuta. El presupune ca un grup de nobili minoeni au
istorisit preotilor egipteni evenimentele traite, pentru ca ele sa fie
inregistrate de istorie. Relatarile refugiatilor minoeni au constituit
elementele esentiale ale legendei pe care preotii egipteni i-au
povestit-o lui Solon noua sute de ani mai tarziu, in 590iH. Luce face o
interesanta demonstratie in privinta traducerii facute de Solon, Keftiu
(numele egiptean al Cretei) insemnand Atlantis:”Solon a facut legatura
cu mitul lui Atlas, care avea o fiica intr-o insula izolata de la apus
si era pazitorul stalpilor care sustin Cerul”. Atlantida nu ar insemna
situarea acesteia in Oceanul Atlantic, ci doar “Insula lui Atlas”.
Fireste, este greu de acceptat ca Solon n-ar fi cunoscut Creta si
civilizatia ei apusa, mai ales ca o parte din refugiatii cretani s-au
stabilit chiar in Aticca. Apoi, psihologia umana impune “dorul de casa”
iar Creta nu s-a scufundat, ci a fost acoperita, partial, de cenusa
vulcanica. Intemeietorii unei civilizatii fantastice s-ar fi intors
pentru a continua. Am putea, totusi, sa ne inchipuim ca dupa scufundarea
Atlantidei, o parte a refugiatilor, urmare a “dorului de casa” au
cautat o insula. Au gasit Creta si au luat-o de la capat. Un crud destin
a facut ca istoria sa se repete. Cei ramasi au fugit nu de cenusa care
le-a acoperit unele asezari ci de soarta care nu-i voia in mijlocul
apelor. Poate ca si civilizatia minoica are aceleasi radacini cu cea
egipteana si amerindiana iar legenda nu intra in contradictie cu
descoperirile arheologice. Nu din pragmatism a afirmat Aristotel despre
Atlantida ca “cel care a visat-o, acela a facut-o sa dispara”, ci din
malitiozitate. Ii datora lui Platon prea multele cunostinte asimilate.

O alta teorie, Atlantida se afla in nordul Europei


O teorie revolutionara care situeaza
Atlantida in centrul Europei de Nord, considerand-o chintesenta
civilizatiei nordice stravechi, cea a raselor indo-europene ariene,
apartine pastorului german Jurgen Spanuth. El pleaca de la credinta ca
relatarile lui Platon nu pot fi decat pura fictiune. Nu-si putea imagina
( imaginatia nefiind punctul forte al protestantilor germani) ca in
mileniul al IX lea iH putea exista o fortareata situata pe Acropola
Atenei, ca atlantii aveau arme de fier, ca dispuneau de o flota de peste
1200 corabii si care de lupta. Studiind toate inscriptiile si
papirusurile din perioada Exodului ( Vechiul Testament) ajunge sa
descopere inscriptiile gravate pe Templul Regal de la Medinet Habu,
efectuate din porunca lui Ramses al III lea.Templul a fost construit in
sec. XII lea iH. In acea vreme, in 1220 sau 1210 iH a fost inaltata
prima incinta a Acropolei din Atena. Spanuth afirma ca Platon greseste
plasand disparitia Atlantidei cu 9000 ani inainte de Solon si ca acest
eveniment nu se putea petrece decat in sec. al XII lea iH cand
catastrofele naturale i-au determinat pe atlanti sa-si paraseasca
meleagurile natale si sa porneasca intr-o lunga calatorie strabatand
toata Europa si Orientul Apropiat; calatoria lor sfarsindu-se prin lupta
dusa de Ramses al II lea impotriva invaziei acelor “Popoare ale Marii”,
a libienilor si a tirenienilor.



J. Spanuth sustine ipoteza conform
careia istoria Atlantidei este strans legata de cea a “Popoarelor Marii”
( mentionate si in Vechiul Testament). Vazandu-i incrancenarea cu
care-si sustinea teoria si incercand sa-i tempereze inflacararea, prof.
Van Wilamowitz – Molendorf exclama:”Se vor gasi intotdeauna cativa
nebuni dornici sa caute Atlantida>” Spanuth observa ca egiptenii,
conform cosmologiei lor, imparteau cercul pamanturilor populate in 10
curbe, adica in 10 segmente corespunzand, aproximativ, gradelor de
latitudine. Dupa parerea egiptenilor “Popoarele Marii” faceau parte din
“a noua curba” care corespunde regiunilor situate intre 52 grade si 58
grade lat.N : Germania de Nord, Danemarca si Scandinavia meridionala.
Artistii egipteni au infatisat popoarele din “curba a noua” purtand pe
cap casti cu coarne, inarmati cu scuturi si sabii cu maner drept,
obiecte folosite curent numai in Europa de Nord inspre anul 1200 iH.

Inscriptiile din epoca lui Ramses al III-lea
mentioneaza trei grupuri principale care formeaza “Popoarele Marii”:
ferii, saksarii si denenii. Aceste inscriptii reprezinta prima atestare
scrisa a ferosienilor, adica a celor mai vechi triburi din imperiul
celto-german: frizonii, saxonii si danezii. Spanuth descoperind peretele
stancos al insulei Helgaland din Marea Nordului, crede ca este ramasita
unui teritoriu mult mai vechi, scufundat in mare. Bazandu-se pe
afirmatia lui Platon ca in Atlantida se “extragea cupru sub forma dura
si maleabila” apeleaza la geologul Wetzel din Kiel care ii confirma
existenta unui bogat zacamant de cupru.Intre stanca Helgolandului si
coasta Germaniei de Nord, in partea sudica a peninsulei Iutlanda, a
existat o insula care a disparut in adancul marii in urma unei
catastrofe naturale devastatoare. Insula, pomenita si de Homer,
reprezinta cel mai important si mai valoros centru al Imperiului Nordic,
splendoarea capitalei sale – Basileea – uimind lumea acelor timpuri.

Aici Spanuth cauta
oricalcul, materialul mai de pret decat aurul. “Oricalcul era de fapt
chihlimbarul galben (sau ambra galbena) rasina fosila extrasa din pamant
in numeroase locuri din vestul Eiderstadt-ului. In epoca bronzului
chihlimbarul era considerat de cea mai mare valoare; se topea usor, se
dizolva in ulei, putand fi aplicat ca lac. Bucuria de a trai a oamenilor
nordului, constatata si de Ulise, se stinge odata cu trecerea unei
comete de dimensiuni uriase prin apropierea Pamantului, ceea ce
declanseaza catastrofe imense. Mitologia greaca ilustreaza acest
eveniment prin mitul lui Phaeton, al carui car solar “a cazut pe Pamant,
la gura fluviului Eridanos”( asimilat de Spanuth cu fluviul Eider).
Legenda poate fi comparata cu anumite poeme din Edda scandinava care
amintesc despre distrugerea lacasului zeilor, Asgard, din cauza
prabusirii lui Fenrir (Lupul Fenris) la gura unui mare rau. Dupa
distrugerea imperiului lor, arienii din nord, care nu pot fi decat
atlantii, conform parerii lui J. Spanuth, iau drumul exilului fugind de
foamete si de urmarile calamitatilor naturale. Ei pornesc pe drumurile
comerciale cunoscute din anul 2400 iH. “Unii s-au indreptat spre Grecia,
altii spre Italia. In Grecia au invins cu usurinta, rezistenta care li
s-a opus fiind destul de slaba, pentru ca atat la Micene cat si la Tyr,
cetatile intarite fusesera distruse de cutremure. Navalitorii nu au
reusit sa puna stapanire si pe Acropola Atenei, care era aparata de un
parapet urias, asa-numitul Zid al pelasgilor. Avantandu-se in batalie,
atenienii in frunte cu regele Kodros au opus o rezistenta indarjita.
Eroismul lor a fost absolut unic, stravechiul stat atenian izbutind sa
stavileasca puterea uriasa a armatei navalitorilor, pastrandu-si
libertatea”. Cea mai mare parte a popoarelor nordului si-a continuat
peregrinarea. Datorita flotei construite si echipate la Naupaktos,
aproape de golful Corintului, au cucerit si ocupat Peloponezul, Creta,
Ciprul si Rhodosul. Dupa aceea patrund in Asia Mica si – supunand
Imperiul Hitit – au ajuns pana la Karkemis, pe malurile Eufratului, au
strabatut Palestina si Siria, oprindu-se la hotarele Egiptului, unde au
inceput sa-si desfasoare armatele pregatindu-se de batalie, dupa cum
atesta inscriptiile gravate pe Templul Regal de la Medinet Hebu. In
apararea teoriei sale Spanuth arata:”Dupa ce am inteles ca inscriptiile
de la Medinet Hebu corespundeau intrutotul cu relatarea lui Platon, m-am
hotarat – in 1933 – sa fac primele mele investigatii submarine. Asa am
descoperit vestigiile Atlantidei la 9,2 km est de Helgoland. In spatele
masivului stancos al Helgolandului scafandrii au gasit incinta si
ruinele cetatii Basileea. Europa de Nord a fost dominata de o
civilizatie superioara pana la mijlocul sec. XIII iH. Inca din anul
2400iH Germania de Nord si Scandinavia meridionala constituiau un centru
cultural si comercial deosebit de activ.

Edgar Cayce si civilizatia atlanta


Ajungand la Edgar Cayce mi-am amintit
cuvintele lui Albert Einstein:”Se intampla ca anumiti vizionari sa
descopere lucruri esentiale cu mult inaintea savantilor… Cum se poate
explica aceasta? Se pare ca ei au uneori intuitii geniale.” Cel care a
fost supranumit “omul misterului” sau “Profetul adormit” a emis despre
Atlantida o teorie pasionanta considerata de unii ca fiind plina de
adevar si meritand sa fie studiata si analizata cu cea mai mare atentie
in timp ce altii o considera lipsita de logica, nefundamentata, slab
argumentata. E. Cayce a lasat aproximativ 2500 texte care se refera la
Atlantida. Acestea sunt exprimarea sedintelor de hipnoza efectuate intre
anii 1924-44. Cayce credea ca un mare numar de suflete sau entitati
individuale traisera deja o viata sau chiar mai multe in Atlantida,
inainte de a se reincarna, fiindu-ne contemporani. era convins ca
influenta atlantilor este covarsitoare, marcand puternic epoca in care
traim:”Bazandu-ne pe reincarnare, tinand seama si de faptul ca anumite
suflete care au vietuit odinioara in Atlantida, patrund in sfera
noastra, salasluind in oamenii care ne sunt contemporani, nu mi se pare
surprinzator ca ele sa actioneze in prezent, intervenind in viata
oamenilor si a popoarelor”. Dupa parerea lui Cayce Atlantida nu a
disparut intr-o singura zi, Procesul a fost mult mai lent, cuprinzand
trei mari cataclisme situate intre anii 50000-28000 iH. cand continentul
s-a scindat in mai multe insule. Distrugerea totala dateaza din anul
10000iH, ultimul cataclism inspirand lui Platon dialogurile Timaios si
Critias care au creat legenda. Cele trei cataclisme au spulberat
Atlantida, nimicind si dovezile palpabile ale existentei continentului.
Intr-o “lectura” din 1932, Cayce situeaza geografic Atlantida “intre
Golful Mexic si Mediterana. Se pot descoperi urme ale acestui continent
disparut, dovezi ale existentei sale, in Pirinei, Maroc, Honduras,
Yucatan. Indiile Occidentale britanice sau Bahamas se numara printre
vestigiile acestui continent. Daca s-ar efectua sondaje geologice in
aceste insule sau in Gulfstream, indeosebi in apropiere de Bimini, s-ar
descoperi, cu siguranta, dovezi hotaratoare”. Cayce impartaseste parerea
lui Platon, situand Atlantida in mijlocul Oceanului Atlantic.
Popoarele atlante au trecut, dupa opinia sa, foarte repede prin
stadiile inferioare de civilizatie,aceasta datorandu-se aportului “rasei
rosii”mai inteligenta si mai intuitiva. Intr-o “lectura” din 1925
specifica:”Cu mult timp inainte de aparitia omului, Terra era locuita de
animale”, Dupa succesiunea aparitiei si disparitiei unor regiuni
geografice oamenii s-au stabilit pe locul Saharei, regiunea superioara a
Nilului “care se varsa in Atlantic”, pe vaile fluviilor Tibetului si
Caucazului “care se varsau in Marea Nordului” sau pe cele ale Mongoliei
care “se varsau in Oc. Pacific. 130 milioane de suflete populau atunci
Pamantul. Epoca respectiva poate fi datata: acum 10.5 milioane de ani.”
Pe plan geografic, marele savant american Robert Dunbar in lucrarea
“Istoria Geologica” sustine teza lui Cayce, adaugand precizarea ca Neu
Mexico ascunde grote datand de o suta de mii de secole; se presupune ca
zona nu a suferit nicio transformare geologica importanta. Viziunea din
1925 referitoare la vechimea omului ( 10.5 mil. ani) era in dezacord cu
toate opiniile stiintifice din acea vreme, conform carora omul nu exista
decat de cateva milioane de ani.Descoperirile recente sustin, insa,
afirmatiile celebrului medium.

In cursul “lecturilor” Cayce prezinta in
detaliu civilizatia atlanta. Este, pur si simplu, o cronica a unei lumi
disparute. Tara avea o clima temperata. Animalele erau mai mult sau mai
putin salbatice. Pe treapta inferioara se aflau monstri jumatate
oameni, jumatate animale, cum sunt centaurii sau nimfele. Acestia erau
denumiti “lucruri” constituind o mana de lucru supusa. Urma categoria
uriasilor si a piticilor, “formele ratate” ale speciei umane. Pe treapta
superioara se afla fiinta ideala, perfect adaptata mediului
inconjurator. “Rasa rosie” exploateaza toate resursele solului si
subsolului. Atlantii, popor inzestrat cu o tehnica superioara, cu totul
neobisnuita, creaza si construiesc folosind avionul si submarinul. Erau
convinsi ca originea lor este divina si aveau un sentiment religios
profund, mistic; credeau in existenta sufletului si in puterile oculte.
Intr-o “lectura” din 19.04.1944, Cayce spune ca Marea Preoteasa atlanta
era pastratoarea si ocrotitoarea “pietrei albe” datorita careia
numeroase popoare, prin vorbele si faptele lor, erau in deplina
concordanta cu “Constiinta Universala”. Intuitia extrem de dezvoltata ii
ajuta pe atlanti sa prevada viitorul si “sa citeasca in adancul
sufletelor”. Cu timpul, spiritualitatea atlanta va stagna. Atlantii
incep sa uite esenta lor divina, gandindu-se numai la viata lor
trecatoare. Pierd, astfel, “darul dumnezeiesc” care ii harazise a fi un
popor precursor in multe domenii. Aceeasi observatie o face si Platon.
Doua tendinte se vor ciocni cu inversunare: Fiii Legii Unice si Fiii lui
Belial.

Legea Unica ii grupeaza pe cei
spiritualizati care vor sa convinga poporul sa cinsteasca un singur
Dumnezeu. Atlantii Legii Unice cred in reincarnare si in continuarea
vietii pentru evolutia sufletului si a mantuirii sale. Ei se revolta
impotriva tuturor nedreptatilor si condamna progresul ca pe elementul
distructiv al omului.” Sufletul a fost dat de Creator…si trebuie sa-i
fie inapoiat” Acestea erau preceptele Legii Unice respinsa de Fiii lui
Belial (23.05.1938). Fii lui Belial sunt stapanii “monstrilor” rezultati
din contopirea arhaica dintre om si animal. “lucrurile” sunt tratate cu
brutalitate si folosite cu ajutorul hipnozei si telepatiei, fiind
supusi cu desavarsire stapanilor.”Fiii lui Belial erau slujiti de
adevarati roboti care erau siliti sa faca toate treburile in
gospodarie”( 2.01.1940). Aveau simtul castigului si al petrecerii, se
considerau elita societatii, erau orgoliosi si dispretuitori. Nu
respectau legile si afisau un materialism excesiv. Nu aveau nici morala,
nici constiinta, doar deplina multumire de sine. Numerosi Fii ai Legii
Unice incep sa cedeze coruptiei, renunta la spiritualitate si isi
adapteaza religia la noile lor tendinte, integrandu-i cultul idolilor si
al sacrificiilor umane. “Fiii lui Belial le-au invatat pe fiicele
Fiilor Legii Unice desfatarea, intensa bucurie a placerilor in
raporturile dintre oameni”(13.09.1939). Intr-o lectura din21.07.1938,
Cayce aminteste ca Fiii lui Belial foloseau pentru a se impune in lume,
raza laser si bomba atomica. Pentru a distruge animalele care se
inmultisera excesiv “s-a procedat intr-un mod comparabil cu trimiterea
din diferite uzine sau baze centrale a razei supercosmice”. Pentru a
impune acest lucru a fost convocata o conferinta mondiala pe care Cayce o
dateaza:anul 50,722iH. “fiii lui Belial declanseaza un cataclism a
carui amploare depasea efectul pe care-l scontau: cutremure, eruptii
vulcanice, chiar o deplasare a Polilor”.Lemuria, primul continent lovit,
incepe sa se scufunde in Oc. Pacific. Regiunea Marii Sargaselor dispare
in adancul apelor. Continentul atlant este scindat in mai multe insule.
Clima temperata devine torida. Multi atlanti se refugiaza in Europa,
America Centrala si de Sud, cativa ajung in Egipt. Atlantida nu a fost,
insa, distrusa in intregime. Cateva regiuni crutate de dezastru cunosc o
dezvoltare uluitoare. In lecturile din perioada 1930-41 Cayce prezinta
multe performante ale tehnologiei atlante. Stilul sau, insa, este destul
de confuz. “Ceea ce numim in prezent avion era pe atunci o nava
spatiala care putea naviga si in alte medii in afara aerului”
(23.01.1941) “Au fost create forte motrice capabile sa transporte
oamenii in diferite regiuni ale tarii si catre teritorii
necunoscute”(2.10.1931).”In Atlantida, atunci cand popoarele intelegeau
legile fortelor universale, Consultantul putea dirija in spatiu mesajele
adresate altor tari, ghidand navele si aparatele”(7.02.1930).”…in acea
epoca, obiectul principal, preocuparea majora a cercetatorilor, era
inventarea unor noi tipuri de masini”(9.05.1941)”In orasul Peo se aflau
cei ce se ocupau cu transmiterea la distanta a sunetelor, a vocii si a
imaginilor…”(7.06.1930). “uimitoarea dezvoltare a fortei electrice era
aplicata la deplasarea navelor spatiale sau a vaselor dintr-un loc in
altul, la fotografierea la distanta, chiar prin pereti, la invingerea
fortei de gravitatie, apoi la prepararea cristalului
atotputernic…(20.03.1931). Dezvoltarea tehnologiei era insotita si de o
inflorire fara precedent a artei. Totusi…tulburarile au reinceput.
“Neintelegerile au survenit din cauza raporturilor dintre “roboti” si
cei care detineau puterea”. Exploatatii erau aparati de Fiii Legii
Unice. Conflictul este fundamentat pe doua conceptii de viata total
opuse: cea a Fiiilor Legii Unice, in armonie cu constiinta universala,
conform legii iubirii fata de aproapele tau si cea a Fiilor lui Belial,
generand ura, neintelegerea si egoismul.Forta Binelui ( ar fi de
discutat esenta “Binelui”) este invinsa de Forta Raului. In Atlantida
domneste nedreptatea. Fiii Legii Unice, invinsi, se retrag departe de
lume consacrandu-si viata exercitiilor spirituale si meditatiei
mistice.”Fiii Legii Unice practicau concentrarea maxima a gandurilor cu
scopul de a folosi fortele universale sub indrumarea sau sfaturile
sfintilor. Puterea lor spirituala ii facea sa patrunda intr-o constiinta
cvadridimensionala permitandu-le sa lipseasca din trupurile lor”
(132.11.1941).

Urmeaza un al doilea val migrational
determinat de iminenta folosire, impotriva majoritatii, a “fortelor
mortii”. “In timpul exodului provocat de previziunile activitatilor care
urmau sa declanseze fortele distrugatoare ale mortii, unii s-au
imbarcat in navele spatiale de care dispuneau indreptandu-se spre
Pirinei, Yucatan, Egipt si Tara Mayra reprezentata astazi de statele
Nevada si Colorado.”( 7.04.1934). Centralele atomice se inmultisera iar
nebunia Fiilor lui Belial avea sa le transforme in instrumente ale
mortii. Din neglijenta, dar fara rea intentie, uzinele atomice au fost
suprasolicitate si au intrat intr-o reactie incontrolabila care a dus la
distrugerea tarii”.( 20.12.1933)

Edgar Cayce situeaza al doilea cataclism in anul 28,000iH. “El este relatat in Biblie, cand se vorbeste despre Arca lui Noe si Potop“.
Culmea este ca, pentru cei ramasi pe ruinele Atlantidei, incepe o noua
civilizatie in care progresul va sluji, pana la un moment dat, omul.
Rezultatele sunt extraordinare. Se reuseste controlul total asupra
razelor luminoase cum este laserul (raza mortii), se descopera “aerul
lichid”, aerul comprimat, se utilizeaza pe scara larga aliaje metalice
ultraperformante, cupru, aluminiu si uraniu. Oamenii stiau sa foloseasca energia solara. “Piatra de foc este instalata in templul Soarelui din Poseida; ea este generatorul central al intregii tari.

Orase, sate, uzine, masini zburatoare,
submarine, vehicule de agrement, toate primesc energia necesara de la
aceasta sursa”. In domeniul medical beneficiile rezultate de pe urma
acestei forme de energie sunt imense: vindeca toate bolile si intarzie
fenomenul de imbatranire. Totul se schimba, insa, rapid si Piatra de Foc
ajunge un instrument de constrangere si tortura in mainile Fiilor lui
Belial. Poporul incepe s-o numeasca “Cristalui cel Cumplit”. Cultul
Soarelui si al falselor divinitati inlocuiesc cultul Zeului Unic. Fiii
Legii Unice nu pot decat sa convoce un Sfat al Inteleptilor care insa nu
poate face decat sa hotarasca punerea la adapost a arhivelor religioase
si a dosarelor cuprinzand descoperirile stiintifice de cea mai mare
valoare. Acestea sunt duse in Egipt,Honduras si Yucatan. Pamantul
Atlantidei este supus unor bruste transformari geologice. Totul se
scufunda, valurile imense matura o civilizatie extraordinara aruncand-o
in adancurile oceanului. Intr-o clipa, dintr-un continent raman doar
cateva culmi care dispar incet in ape.

Conform afirmatiilor lui Cayce, Insulele Bahamas reprezinta tot ce a mai ramas din Poseida.
Aproape de Bimini, la 50 mile departare de coastele Floridei, se
constata un fenomen ciudat: aproape de suprefata apei se vede un strat
gros de mal, nemiscat, permanent.

Cayce afirma ca aici este locul unde, in 9,500 iH s-a scufundat un templu atlant.
Cercetarile arheologice de astazi ii dau dreptate in sensul ca, in
ocean, sub stratul de mal, s-a descoperit zidul unei cetati. Continentul
atlant a fost lovit de 3 valuri cataclismice, fiecaruia corespunzandu-i
exoduri ale unei populatii purtatoare de stiinta si cultura.
destinatiile predilecte sunt: Pirineii, Egiptul, America si India. In
Yucatan atlantii creeaza civilizatia maya. In America de Nord se
instaleaza in New Mexico, Arizona si Colorado, ajungand chiar si in
Mississippi si Ohio. Influenta religiei atlante asupra triburilor
indiene este vizibila in tot locul. Despre irochezi se crede ca ar fi
descendentii emigrantilor atlanti. Edgar Cayce are, in ultimele sale
lecturi referitoare la Atlantida, o perspectiva destul de pesimista
asupra epocii noastre.:”Fiind orientata in intregime spre progresul
material, civilizatia noastra tehnologica este rupta complet de bazele
ei spirituale si risca, la randul ei, sa aiba soarta tragica a
Atlantidei”. Parerea sa a fost insusita si dezvoltata de absolut toti
vizionarii contemporani noua, afirmandu-se ca numai dezvoltarea
spirituala ne poate redirectiona sensul civilizatiei, ferind-o de
distrugere. Se nasc totusi intrebari: nu este prea tarziu? Suntem noi
mai dotati decat inteleptii atlanti care au esuat in incercarea de a-si
salva civilizatia? Urmarind lecturile lui Cayce, frapeaza impacarea
inteleptilor atlanti cu implacabilitatea destinului. Indiferent ca
acceptam sau nu lecturile lui Cayce, nu putem sa nu fim de acord cu el
ca viitorul nostru depinde de cateva optiuni fundamentale, latitudinea
liberului arbitru fiind nesemnificativa. Putem face parte dintre Fiii
Legii Unice creand o societate umana solidara in care stiinta
spiritualizata va sluji numai binele comun sau putem urma calea Fiilor
lui Belial cu o societate inumana (?), nedreapta (?), in care stiinta
domina omul. Cayce isi incheie lecturile spunand:”Amintiti-va de
filiatiunea voastra divina si veti fi salvati. Altminteri, veti disparea
de pe fata Pamantului, ca Atlantida. Mijloacele de a va distruge nu va
lipsesc: energia nucleara si, mai presus de orice, nebunia voastra.
Perturbarile geologice vor confirma optiunile voastre si natura va fi,
la momentul cuvenit, impotriva voastra. Lumea este o vesnica reluare.
Atlantida exista iar voi sunteti actualii ei locuitori”.

Teoriile referitoare la Atlantida s-au
fundamentat pornind de la dovezi stiintifice furnizate de istorie si
arheologie, care au dat noi orizonturi imaginatiei. La Edgar Cayce
lucrurile se petrec in sens contrar: imaginatia, indiferent de modelul
prin care s-a manifestat, a creat noi orizonturi pe care istoria si
arheologia au inceput sa le materializeze. Ambelor variante le este
comuna nevoia de imaginatie a omului. Fara spiritul imaginativ ,
dezvoltarea societatii umane este foarte mult incetinita, raportata la
timp istoric…chiar oprita. Perioadele “negre” ale istoriei sunt efectul
unor impuneri dogmatice in gandire care au creat locuri si timpuri in
care nu se intampla nimic. Atunci cand imaginatia a fost stimulata s-au
produs “revolutiile” stiintifice, tehnice, artistice. Logica a
contribuit, printr-o proasta manuire, la franarea aventurii stiintei. Se
pare ca ne putem astepta la o noua “revolutie” de-abia dupa ce vom
fundamenta paralogica.

Sursa : http://www.descopera.org/atlantida-de-la-platon-la-edgar-cayce/
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://vladd.forumz.ro sau xxx forum http://exitzone.3xforum.ro/
 
Atlantida – de la Platon la Edgar Cayce
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Vladd.forumz.ro :: Other :: Despre :: Misterele lumi-
Mergi direct la: