Vladd.forumz.ro
Bine ai vent pe http://vladd.forumz.ro pentru a avea acces la tot forumul INREGISTREAZA-TE ! ! !
Un site complet gratuit!
Parola de inregistrare trebuie sa contina cifre si litere !

Vladd.forumz.ro


 
AcasaPortalCalendarGalerieFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 
Rechercher Cautare avansata

Distribuiţi | 
 

 Etimologie

In jos 
AutorMesaj
vladd
Administrator
Administrator
avatar

Mesaje : 5228
Puncte Reputatie : 12102
Multumiri Primite : 5
Data de inscriere : 01/05/2012
Varsta : 32
Localizare : Bucuresti

MesajSubiect: Etimologie   Lun Mai 14, 2012 8:33 pm

Numele de „România” provine de la „român”,
cuvânt derivat din latinescul romanus.[7]

Cel mai vechi indiciu referitor la existența numelui de „român” ar
putea fi conținut de Cântecul Nibelungilor: „Ducele
Ramunch din țara Valahilor/cu șapte sute de luptători aleargă în
întâmpinarea ei/ca păsările sălbatice, îi vedeai galopând”.[8]
Ramunch ar putea fi o transliterație a numelui „Român”
reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor.[9]





Scrisoarea lui Neacşu,
cel mai vechi document conservat scris în limba română


Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de „rumân/român”
cunoscute în mod cert sunt conținute în relatări, jurnale și rapoarte de
călătorie redactate de umaniști renascentiști
din secolul al XVI-lea care, fiind în
majoritate trimiși ai Sfântului Scaun, au călătorit în Țara Românească, Moldova
și Transilvania. Astfel, Tranquillo Andronico
notează în 1534,
valahii
„se numesc romani”.[10]
Francesco della Valle scrie în 1532
valahii „se denumesc romani în limba lor”. Mai departe, el citează chiar
și o scurtă expresie românească: „Sti rominest?”.[11]
După o călătorie prin Țara Românească, Moldova și Transilvania,
Ferrante Capecci relatează prin 1575
locuitorii acestor provincii se numesc pe ei înșiși „români” (romanesci).[12]
Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova, Țara Românească
și cea mai mare parte a Transilvaniei, „se consideră adevărați urmași ai
romanilor și-și numesc limba «românește», adică romana”.[13]

Mărturii suplimentare despre endonimul de „rumân/român” furnizează și
autori care au venit în mod prelungit în contact direct cu românii.
Astfel, umanistul sas Johann Lebel relatează în 1542
„românii […] se numesc pe ei înșiși «Romuini»”.[14]
Istoricul polonez Orichovius (Stanisław Orzechowski) scrie în 1554
românii „se numesc pe limba lor romini după romani, iar pe limba noastră
(poloneză) sunt numiți valahi, după italieni”,[15]
în timp ce primatul și diplomatul ungar Anton Verancsics scrie în 1570
că „românii se numesc romani”,[16]
iar eruditul maghiar transilvan Martinus Szent-Ivany citează în 1699 expresii
românești ca: „Sie noi sentem Rumeni” și „Noi sentem di sange
Rumena
”.[17]

Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu
mențiunea „rumânesc” este conținută de unele versiuni ale operei Getica de Iordanes:
... Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu
qui appellantur Mursianus...
”.[18]
Denumirea Rumunense constituie o transliterație latinizantă a
unei pronunții slave pentru „rumânesc”. Deși mențiunea Sclavino
Rumunense
s-a dovedit a fi apocrifă, ea fiind o interpolare
ulterioară în textul lui Iordanes, relevanța ei istorică rămâne
considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al
X-lea–al XI-lea.





O hartă a ipoteticei Rumânii (România), datată 1855,
realizată de Cezar Bolliac


Cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui de țară este Scrisoarea lui Neacșu din 1521, ce
conține mențiunea cěra rumŭněskŭ (Țeara Rumânească).

Miron Costin insistă asupra denumirii de „român, adică
roman” ce o poartă românii din Principatele Române.[19]
La fel, Constantin Cantacuzino
explică pe larg în Istoria Țării
Rumânești
originile și semnificația denumirii de „român,
românesc” dată Țărilor Române. [20]
Dimitrie Cantemir denumește în mod
sistematic toate cele trei Principate locuite de români ca „Țări
Românești”.[21]
Termenul de „România” în accepțiunea sa modernă este atestat documentar
în al doilea deceniu al secolului al XIX-lea.[22]

Până în secolul al XIX-lea au coexistat pentru spațiul dintre Nistru și Tisa denumirile de „Rumânia” și „România”,
precum și endonimul „rumâni” alături de „români”, forma scrisă cu „u”
fiind predominantă.[23]
Din termenul „rumân” s-a format la finele secolului XVIII exonimul
modern a poporului român și a statului român în cazul principalelor
limbi europene: „Rumänen/Rumänien” (germană), „Roumains/Roumanie” (franceză), „Rumanians/Rumania” (denumirea învechită din engleză), „Rumuni/Rumunija” (în sârbă; totuși, în cazul românilor
timoceni
s-a păstrat exonimul de „vlahi”, vechiul exonim al tuturor românilor[24],
până în ziua de azi, chiar dacă se autodefinesc în limba maternă drept
„rumâni”[25][26])
etc. În ultimele decenii, în mai multe limbi s-a trecut la înlocuirea
formei care derivă din „rumân” în cea care derivă din „român”. Astfel,
în limba engleză forma „Rumania” a fost în locuită cu „Romania”. În limba italiană denumirea „Rumania” a fost înlocuită cu
„Romania”, iar în limba portugheză se folosesc formele „Romenia” (pentru a
desemna statul român) și „Romeno” pentru a desemna poporul român.[23]
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://vladd.forumz.ro sau xxx forum http://exitzone.3xforum.ro/
 
Etimologie
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Vladd.forumz.ro :: Other :: Despre :: Despre Romania-
Mergi direct la: