Vladd.forumz.ro
Bine ai vent pe http://vladd.forumz.ro pentru a avea acces la tot forumul INREGISTREAZA-TE ! ! !
Un site complet gratuit!
Parola de inregistrare trebuie sa contina cifre si litere !

Vladd.forumz.ro


 
AcasaPortalCalendarGalerieFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 
Rechercher Cautare avansata

Distribuiţi | 
 

 Astronomie - Omul pe luna

In jos 
AutorMesaj
vladd
Administrator
Administrator
avatar

Mesaje : 5228
Puncte Reputatie : 12042
Multumiri Primite : 5
Data de inscriere : 01/05/2012
Varsta : 31
Localizare : Bucuresti

MesajSubiect: Astronomie - Omul pe luna   Vin Oct 05, 2012 1:38 pm

In luna mai a anului 1961, Jobn F. Kennedy, presedintele SUA, si-a angajat
tara sa faca posibila aterizarea unui om pe Luna inainte de sfarsitul
deceniului. Acest plan ambitios a fost intr-adevar realizat in data
de 20 iulie 1969.
In momentul in care presedintele Kennedy a stabilit acest tel, el
parea imposibil de atins. Era spatiala se afla inca la inceput -;
Iuri Gagarin din URSS efectuase primul zbor in spatiu cu doar o luna in
urma, iar agentia spatiala a Statelor Unite, NASA (National Aeronautics and Spase
Administration, Organizatia Guvernamentala pentru Cercetari Spatiale), trimisese
recent in spatiu un american, pe astronautul Alan Shepard. Dar a fi primul
pe Luna era o chestiune de mandrie nationala. Uniunea Sovietica intrecuse
America cu prima lansare a unui satelit si primul om in spatiu si, in
perioada cea mai sumbra a Razboiului Rece, Kennedy voia sa cucereasca Luna pentru
America. Decizia sa a declansat o dezvoltare masiva a programului spatial al SUA.
De fapt, multe inventii tehnologice s-au nascut in urma cercetarilor ti
dezvoltarilor din perioada „Ppoiectului Apollo”. Multe dintre acestea
au contribuit la modelarea lumii moderne.
Fireste, Luna a fost o tinta evidenta pentru sonde spatiale fara echipaj inca
de la inceputul erei spatiale, cind Uniunea Sovietica a lansat Sputnik
1 in octombrie 1957. prima nava spatiala care a ajuns cu adevarat pe Luna
a fost nava Luna 2 a URSS, care a trimis la sol primele fotografii inainte
de a se strivi de suprafata Lunii in 1959. in acelasi an, Luna 3 a
zburat prin spatele Lunii si a trimis la sol primele fotografii ale fetei invizibile
a acestui corp ceresc. URSS conducea evident in cursa spatiala, dar, odata
cu impulsul dat de Kennedy, SUA a reusit curind sa o ajunga din urma.
In anul 1962, Ranger IV a devenit prima sonda americana care a atins Luna,
dar oamenii de stiinta au fost dezamagiti de faptul ca ea nu a trimis la sol imaginile
televizate asteptate. Totusi, in anii 1964-65, sondele americane Ranger
VII, VIII si IX au furnizat oamenilor de stiinta peste 17.000 de imagini, inclusiv
primele prim-planuri ale suprafetei selenare.Apoi, in anul 1966 , URSS a
avut unnou succes notabil cind Luna 9 a devenit prima sonda care a facut
o aterizare neproblematica pe Luna. O aterizare pe Luna era un tel politic la
fel de important si pentru Uniunea Sovietica si, in timp ce America isi
dezvolta programul spatial tn public, URSS lucra la fel de harnica in secret.
Toate aceste; sonde erau concepute pentru a aduna informatii inainte de
aterizari cu echipaj pe Luna. Dupa sondele Ranger, NASA a trimis sondele Surveyor,
care au efectuat aterizari neproblematice si au analizat rocile selenare. Au mai
fost folosisi si sateliti Lunar Orbiters -; prevazuti cu camere speciale
de inalta rezolutie care topografiau peste 95 la suta din suprafata Lunii
si detectau posibilele suprafete de aterizare.
Misiunile selenare cu echipaj necesitau de asemenea si salturi mari in tehnologia
zborurilor spatiale cu echipaj. Primii astronauti din anul 1961 aveau doar putin
control asupra navei, care urma traectorii simple, neefectuand nici macar
o simpla rotatie completa. O data cu trecerea timpului, programul sovietic Vostoc
si misiunile Mercury ale NASA au devenit din ce in ce mai ambitioase. Apoi
NASA a trecut la o serie de lansari de nave cu doua persaoane, misiunule Gemini,
cumperioade din ce in ce mai lungi petrecute pe orbita, si tot mai mult
control asupra navei detinut de astronauti de la bordul sau -; misiunile
selenare Apollo necesitau un echipaj de trei persoane, care sa petreaca peste
trei saptamani in spatiu si sa opereze schimbari de traseu in
momentele calculate cu exactitate. Datopita faptului ca modulele spatiale erau
mici, totul trebuia sa fie miniaturizat, inclusiv calculatoarele sofistificate
care, pana in acea vreme, fusesera aparate uriase de marimea unei
camere.
O misiune cu echipaj pe Luna necesita de asemenea rachete mult mai puternice decat
cele construite vreodata inainte -; pentru lansarea unei capsule Gemini
pe o orbita joasa, la citeva sute de kilometri deasupra Pamintului,
si inca in zona de actiune a fortei gravitationale, necesita mult
mai putina energie decat trimiterea unui vehicul Apollo la peste 300.000
km pina la Luna. NASA a modificat designul si scara vehiculului sau de lansare
eficient, Saturn I, creand marele Saturn V.
Dupa ani intregi de dezvoltare, programul Apollo a fost in final pregatit
sa fie demarat la inceputul anului 1967, odata cu lansarea lui ApolloI
pe un vehicul de lansare modificat Saturnmarat la inceputul anului 1967,
odata cu lansarea lui Apollo I pe un vehicul de lansare modificat Saturn IB (Saturn
V se afla inca in stadiu de dezvoltare). Totusi acesta a fost momentul in
care a avul loc dezastrul. In timpul unei simulari de lansare de rutina,
a izbucnit un foc in modulul de comanda Apollo, raspandindu-se rapid
in atmosfera de oxigen pur. Etansati in modul in conditii de
lansare, cei trei astronauti aflati la bord -; Gus Grissom, Ed White si Roger
Chaffee -; nu au avut nici o sansa si au murit asfixiati. Anceta care a urmat
si modificarile extensive ale constructiei modulului Apollo insusi au amanat
programul cu mai mult de un an. URSS preluase conducerea in cursa pentru
Luna, dar si programul lor a sfirsit intr-un dezastru in luna
aprilie a anului 1967. Omisiune plenificata ce implica cuplarea pe orbita a doua
nave spatiale s-s inceiat cu un dezastru si cu moartea cosmonautului Vladimir
Komarov. El a murit cand modulul sau Soyuz I a reintrat in atmosfera.
Programuil Apollo cu echipaj a fost reluat, cu un model de comanda complet reconstruit
si vexicule de lansare mai puternice, in luna octombrie a anului 1968 Apollo
7 a fost lansat pentru a efectua o misiune „de acomodare” de intrare
pe orbita in jurul Pamantului. Dar chiar si inaintea lansaruii
lui Apollo 7, NASA isi pregatea urmatorul zbor spatial de cucces, alimentata
de zvonuri ce spuneau ca URSS se pregatea sa trimita o misiune cu echipaj pentru
a inconjura Luna.
Din fericire pentru NASSA, lansarea sovietica nu a avut loc, si in luna
decembrie a anului 1968 SUA a avut cel mai mare succes de pina in
acel moment, cind astronautii de pe Apollo 8, Frank Borman, James Lovell
si Wiliam Anders, nu numai ca au ajuns la Luna, dar au efectuat si zece rotiri
in jurul ei inainte de a se intoarce in siguranta pe Pamant
(o misiune mult mai delicata decit simpla trecere in zbor pe linga
Luna pe care o planuise URSS). In timpul celor 20 de ore petrecute pe orbita,
la aproximativ 110 km deasupra suprafetei Lunii, astronautii au testat sistemele
de navigatie si de comunicasii care urmau sa fie folosite cind se va incerca
o aterizare pe Luna. Cu doua luni mai tirziu, Apollo 9 a fost trimis pe
orbita in jurul Pamintului pentru a se testa tipul de modul care urma
sa duca primii oameni pe suprafata Lunii. Modulul selenar a fost separat de modulul
de comanda timp de peste sase ore, si apoi readus si suplat cu succes. Astronautii
s-au intors in siguranta pe Pamant in data de 13 martie 1969.
Dupa ceva mai mult de doua luni, echipajul de pe Apollo 10 a efectuat si alte
teste pe modulul selenar -; de data aceasta aflindu-se pe orbita in
jurul lunii. Astronautii Thomas Stafford ti Eugene German au coborit modulul
la sub 15 km de la suprafata Lunii, in timp ce John Young a ramas in
modulul de comanda. Cuccesul acestei misiuni a demonstrat ca NASA era acum pregatita
sa incerce o misiune care, daca totul mergea conform planului, facea posibila
coborarea primului om pe suprafata Lunii.
In dimineata de 16 iulie a anului 1969, o racheta Saturn V cu trei faze
s-a ridicat de la locul sau de lansare aflat la Cape Canaveral, in florida.
In virful rachetei imense se afla nava spatiala Apollo 11, transportindu-i
pe astronautii Neil Armstrong, Edwin Buzz Aldrin si Michael Collins. Lungimea
rachetei impreuna cu nava spatiala era de 111 metri, iar greutatea totala
la decolare a fost de aproape 3.000 de tone. Motoarele puternice din prima treapta
a rachetei au ars aproximativ 15 tone de combustibil si oxigen lichid in
fiecare secunda, impingind racheta cu o viteza de 10.000 km.h. la
aproximativ 65 km deasupra Pamintului in doar doua minute si jumatate.
Apoi prima treapta a fost desprinsa de nava ti s-a aprins a doua treata a rachetei.
La noua minute dupa decolare, aceasta isi indeplinise sarcina
de a duce nava spatiala la o inaltime de 185 km si o viteza de 25.000 km.h.
In acest punct, a doua treapta s-a desprins si a intrat in actiune
a treia preapra a rachetei.
In numai trei minute viteza navei spatiale a fost ridicata la putin peste
28.000 km.h., ceea ce a fost suficient pentru a o pastra pe o orbita aproape circulara
„de parcare” in jurul Pamintului. O data cu terminarea
actiunii celei de-a treia trepte a motorului rachetei, astronautii au efectuat
verificari de rutina pe nava spatiala, cautind orice semne de avariere,
si apoi s-au pregatit pentru calatoria de trei zile, de 384.000 km, sspre Luna.
A fost nevoe de o ardere de cinci minute si jumatate a celei de-a treia trepte
a rachetei pentru a arunca nava spatiala afara de pe orbita Pamintului,
pe calea sa spre Luna cu o viteza initiala de peste 39.000 km.h. Apoi a urmat
sarcina de pregatire a celor trei module care alcatuiau nava spatiala Apollo 11
pentru intrarea pe o orbita in jurul Lunii.. Aceste unitati se numeau modulul
de comanda, de serviciu si selenar.
Modulul de comanda de forma conica a fost centrul de control si spatiul de locuit
al navei spatiale. Atasat la baza modulului de comanda se gasea modulul de serviciu
cilindric, adapostind un motor de racheta si diferite subsisteme energetice si
de control. Iar linga treapta ramasa a rachetei Saturn se gasea modulul
selenar, in care astronautii urmau sa isi faca in cele din urma
cobopirea pe suprafata Lunii.
Intii, modulul de serviciu si cel de comanda au fost separate de racheta
Saturn. Apoi ele au fost intoarse si cuplate la modulul selenar.Modulul
de comanda si modulul selenar erau acum legate la virf. Apoi, modulele Apollo
11 s-au desprins de treapta a treia a rachetei Saturn, care isi efectuase
sarcina pina in acel moment. Corecturile necesare acupra traseului
navei spatiale in timpul calatoriei se efectuau prin actionarea unor motoare
mici de racheta. Dar motorul principal nu actiona, astfel incit nava
spatiala a fost treptat incetinita de forta de atractie gravitationala a
Pamintului. Pina in momentul in care Apollo 11 se afla
la 48.000 km de Luna, viteza sa era putin peste 3.000 km.h. ,dar apoi forta de
atractie gravit ationala a Lunii a avut mai multa influenta, si nava spatiala
a inceput sa capete viteza din nou. Pentru a patrunde pe o orbita de parcare
in jurul Lunii, racheta principala a modulului de serviciu (care acum era
orientat spre inainte) a fost pornita. Aceasta a incetinut apoi nava
spatiala la viteza necesara.
Prin ferestrele modulului de comanda, astronautii de pe Apollo 11 puteu sa priveasca
in jos la suprafata Lunii de la o inaltime de 100 km, concentrindu-se
indeosebi asupra suprafetei de aterizare proruse aflate in Marea Linistii
-; una dintre campiile de depresiunii ale lunii, numita cu secole in
urma, cand oamenii de stiinta inca mai credeau ca pe Luna ar exista
apa. In ziua urmatoare, Armstrong si Aldrin s-au strecurat printr-o trapa
in modulul selenar, poreclit Eagle (vultur). Collins a ramas in modulul
de comanda in tamp ce modulul selenar si a efectuat aterizarea pe suprafata,
folosindu-si racheta de aterizare pentru a-si reduce viteza si a-si controla directia.
Pina in acest moment, oamenii din roata lumea urmareau la televizor
aceasta misiune si audienta a crescut la mai multe sute de milioane cind
astronautii si-au ales o zona neteda pentru aterizare, au plutit timp de un minut
deasupra ei si apoi au cazut pe suprafata prafuita a Lunii de la o inaltime
de 1,5 metri. Armstrong a transmis prin radio la centrul de control de pe pamint
„Aici baza Marii Linistii. Eagle a aterizat.” Era ora 8.18 ora PM
ora Greenwich, in data de 20 iulie 1969.
Punctul culminant al misiunii a urmat atunci cand Neil Armstrong a coborat
scara pe suprafata lunii. Punindu-si piciorul pe solul de culoare gri incis,
a declarat „E un pas mic pentru om, un salt mare pentru umanitate”.
Edwin Aldrin l-a urmat pe Armstrong pe suprafata Lunii si cei doi astronauti s-au
miscat cu usurinta in conditiile de forta gravitationala redusa, in
ciuda faptului ca purtau costume spatiale masive. Prima lor sarcina era de a pune
o placa comemorativa si a ficsa un steag american. Datorita faptului ca Luna nu
are atmosfera si astfel nici vint, s-a folosit o sustinere pentru a se preveni
caderea steagului.
Aceasta ocazie a oferit nu eveniment media cu adevarat mondial, telespectatorii
urmarind cu interes fotografiile realizate cu un mic aparat de fotografiat de
pe modulul selenar.
Cei doi astronauti au inceput diferite experimente stiintifice si au colectat
peste 20 kg de roci inainte de a se urca din nou in modulul selenar.
A urmat apoi unul dintre cele mai critice momente ale intregii misiuni -;
decolarea de pe Luna. Daca motorul modulului selenar ar fi cedat, oamenii ar fi
ramas pe Luna fara vreo speranta de salvare. Motorul a functionat perfect, la
fel ca si in toate misiunile Apollo viittoare.
Pentru ridicarea de pe suprafata Lunii, structura folosita pentru coborire
a fost detasata pentru a fi folosita ca platforma de lansare, care urma sa fie
lasata pe Luna. Pornirea rachetii de urcare de urcare a modulului a ridicat astronautii
pe o orbita joasa. Iar cind se aflau in pozitia potrivita fata de
modulul de comanda, un alt impuls a motorului i-a ridicat pe aceeasi orbita. Apoi
Michael Collins a manivrat modulul de comanda, urcindu-l la modulul selinar
pentru cuplare. Cind aceasta operatiune a fost incheiata, trapa dintre
cele doua module a fost deschisa si cei doi care au fost pe Luna s-au alaturat
colegului lor astronaut din modulul de comanda. Ei au luat cu ei mostrele de roca
selinara pe care le colectasera si diferite piese din echipament care trebuiau
readuse pe Pamint. Apoi ei au deconectat modulul selenar si au pornit racheta
modulului de serviciu petru a scoate modulele de comanda si de serviciu din orbita
selenara pe un traseu ce conducea inapoi spre Pamint. Inainte
de a patrunde din nou in atmosfera Pamintului astronautii au abandonat
modulul de serviciu. Apoi ei au intors modulul de comanda pentru a fi incetenit
de forta de frecare dintre atmosfera si capatul sau turtit. La o inaltime
de putin peste 7 km, parasute mici numite ancore plutitoare au fost deschise pentru
a controla coborirea; principalele parasute au fost deschise la inaltimea
de aproximativ de 3 km de la suprafata. Curind dupa aceea, modulul de comanda
a cazut in siguranta in Oceanul Pacific, iar membrii echipajului au
fost recuperati pentru a fi intimpinati asemenea unor eroi. Ei s-au
intors in dupa amiaza zilei de 24 iulie, intreaga misiune durind
opt zile. Presedintele Nixon a numit aceasta perioada „cea mai mareata saptamina
de la facerea lumii pina acum”.
Seria Apollo a misiunelor selenare s-a incheiat in luna decembrie
a anului 1972. Pina in acel moment un numar total de 12 astronauti
umplasera pe suprafata Lunii si unii chiar au condus masini pe ea. Cu fiecare
aterizare, astronautii petreceau un timp mai indelungat pe Luna. A doua
aterizare cu echipaj a fost efectuata de echipajul navei Apollo 12 in luna
noiembrie a anului 1969. Ei au aterizat in Oceanul Furtunilor aproape de
locul in care aterizase Surveyor 3 fara echipaj in anul 1967. astronautii
Charles Conrad si Alan Bean au dus unele parti ale acestei sonde acum perimate
pe Pamint pentru ca oamenii de stiinta sa poata vedea cum rezistasera la
conditiile ostile.
Apollo 13 a facut mult pentru confirma temerile superstitiosilor. In drumul
sau spre Luna, in luna aprilie a anului 1970, defectarea componentelor electrice
a determinat explozia unui rezervor de oxigen in modulul de serviciu. Privat
de oxigenul vital si ramas fara curent electric, echipajul lui Jim Lovell a trebuit
sa se transfere in modulul selenar „Aquarius”. Desi aveau destule
rezerve de oxigen pentru zbor sistemul de filtrare a aerului a modulului selenar
a inceput sa cedeze iar astronautii au trebuit sa improivzeze o cale de
a folosi filtrele de rezerva incompatibile din modulul de comanda. Gasind
o cale de a ramine in viata, ei folosisera prea mult combustibil pentru
a se intoarce pur si simplu si a reveni pe Pamint. In plus,
ei trebuiau sa efectuieze o manevra periculoasa, inconjurind Luna
si apo, fara ajutorul calculatoarelor pornind motorul de pe modulul selenar pentru
a-l repune pe o orbita de intoarcere pe Pamint. Desi nava spatiala
a fost folosita intr-un mod in care constructurii sai nu se asteptau,
astronautii s-au intors in siguranta pe Pamint, fiind primiti
ca niste eroi.
Dupa o verificare completa a sigurantei programului selenar al NASA, Apollo 14
a fost lansat la inceputul anului 1971, ducind din nou astronauti
pe Luna. O realizare a acestei calatorii a fost prima mobilizare extraterestra
a unui transportor modular de echipament -; jargonul NASA pentru utilizarea
unui vechicul cu doua roti pentru transportul obiectelor pe Luna.
Misiunea Apollo 15 care a avut loc la mijlocul anului 1971, a fost mai ambitios
si a implicat prima utilizare a unei masini actionate electric. Acesta a fost
un vechicul folosit pentru deplasari si colectarea mostrelor de roci, el a fost
folosit din nou in ultimele doua misiuni selenare -; Apollo 16 in
luna aprilie a anului 1972 si Apollo 17 in luna decembrie a aceluiasi an.
Desi initial mai fusesera planificate si alte doua misiuni Apollo, interesul public
redus si reducerea bugetului au condus la inceierea prematura a programului.
Ultimele misiuni Apollo au fost programul „Aplicatiile Apollo”,
Redenumit „Skylar”, care a lansat prima statie spatiala a Americii
pe orbita pe o racheta Saturn V an anul 1973, si misiunea comuna Apoollo 18/Soyuz
19 din anul 1975, in care nave spatiale americane si sovietice s-au cuplat
pe orbita in jurul Pamantului ca simbol al destinderii relatiilor
politice.
In anii care au urmat de la sfirsitul programului Apollo, cercetarile
spatiale au capatat noi directii, incluzindu-se aici dezvoltarea navetelor
spatiale Space Shuttle, niste sonde robozitare sofisticate pentru planetele aflate
la distanta, si statiile spatiale orbitale. Zborul spatial cu echipaj spre alte
planete a fost abandonat datorita costurilor mari si a bugetelor tot mai mici.
Dar in cele din urma ne vom intoarce pe Luna -; in primele
decenii ale mileniului urmator -; si de data aciasta vom pleca pentru a ramane.
In anul 1992, NASA a lansat „Glementine”, prima sa sonda spatiala
pentru Luna, cartografiind zacamintele ninerale de sub suprafata -; cel mai
probabil motiv comercial pentru o intoarcere. Aceasta a detectat de asemenea
si semnale care ar putea indica geata intr-un crater permanent umbrit, aproape
de polul sudic al Lunii -; iar daca pe Luna se gaseste apa, colonizarea sa
va fi mult mai usoara.
Desi cursa pentru Luna si misiunile Apollo au fost dezvoltate si sustinute in
mare parte pentru satisfacerea unor scopuri politice,si menite in esenta
pentru teluri pe termen scurt,totusi au fost o realizare incredibila. Pe linga
faptul ca ne-au imbogatit cunostintele despre misiuni spatiale, ele au facut
si progrese tehnologice considerabile. Repercusiunile si-au lasat semnul in
viata noastra de zi cu zi totul, de la calculatorul personal pina la tigaia
de telefon care nu se lipeste, si-a avut originea in programul Apollo. In
cele din urma, misiunele au dovedit ca oamenii pot sa scape de limetele impuse
de Pamint si sa se stabileasca in alte lumi. Cum spunea notabilul
futurolog Arthur C. Clarke -; „Apollo s-ar putea sa fie singura realizare
pentru care era noastra va fi tinuta minte si peste o mie de ani”.

_________________
Contact

Mail : [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Y.M : theone_vlad


xxx forum : [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

chat : [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://vladd.forumz.ro sau xxx forum http://exitzone.3xforum.ro/
 
Astronomie - Omul pe luna
Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» Top 10 melodii in luna septembrie
» Ce plante adunam in luna mai?
» Ce plante adunam in luna iunie?
» Ce plante medicinale adunam in luna iulie?
» ZODIA LEULUI

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Vladd.forumz.ro :: Other :: Referate-
Mergi direct la: