Vladd.forumz.ro
Bine ai vent pe http://vladd.forumz.ro pentru a avea acces la tot forumul INREGISTREAZA-TE ! ! !
Un site complet gratuit!
Parola de inregistrare trebuie sa contina cifre si litere !

Vladd.forumz.ro


 
AcasaPortalCalendarGalerieFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 
Rechercher Cautare avansata

Distribuiţi | 
 

 Astronomie - AVARUL - Comentariu literar

In jos 
AutorMesaj
vladd
Administrator
Administrator
avatar

Mesaje : 5228
Puncte Reputatie : 12078
Multumiri Primite : 5
Data de inscriere : 01/05/2012
Varsta : 32
Localizare : Bucuresti

MesajSubiect: Astronomie - AVARUL - Comentariu literar    Vin Oct 05, 2012 1:24 pm

Pornind de la premisa ca o comedie trebuie si sa satirizeze, dar si sa indrepte
defectele criticare, piesele lui Moliere vor pleda pentru o atitudine morala
umanista. Scriitorul isi va alege din inepuizabila natura umana viciile
eterne: avaritia, infumurarea, gelozia, ignoranta, ipohondria si ipocrizia.
De la farsa si pictura de moravuri din Pretioasele ridicole la comedia fina
din Tartuffe si Mizantropul, Moliere isi fundamenteaza si o doctrina literara,
al carei principiu de baza este acela de a satisface gustul publicului, principiu
pe care clasicismul francez il preia din Arta poetica a lui Horatius.
In baza acestei convingeri, universul comediilor lui Moliere se articuleaza
pe o tematica diversa si pe o tipologie larga, de la nobili sau burghezi la
tarani, de la medici la pseudosavanti, de la risipitori la avari.
In legatura cu aceasta ultima opozitie, Eugen Lovinescu se intreba
retoric de ce „in literatura, ca si in viata, avarul este
privit cu maxima exigenta, desi chinuindu-si familia, avarul n-o ruineaza, ci,
dimpotriva, pe cai aspre si dureroase, ii prepara un viitor mai bun",
in vreme ce risipitorul se bucura de o mare toleranta si uneori de simpatia
celor din jur. Criticul conchide insa ca risipa este asociata cu generozitatea
si altruismul, pe cand avaritia poate insemna o forma de egoism.
Poate ca acesta este si motivul pentru care tipologia avarului a interesat literatura
tuturor epocilor, de la antichitatea latina pana la epoca moderna.
Avarul lui Moliere isi are radacinile in comedia antica a autorului
latin Plautus, Ulcica, in care eroul, desi descopera o comoara care il
face bogat, continua sa traiasca in lipsuri, cu teama dezumanizanta ca
ar putea fi pradat. Euclio, ca expresie a unui viciu general uman, se regaseste
in Harpagon, personajul lui Moliere, care, prin renumele autorului sau,
a devenit punctul de referinta al acestei tipologii revendicate de clasicism.
Subiectul, ca al oricarei comedii, este simplu, centrat pe o singura, dar dominanta
trasatura de caracter a eroului, si se amplifica treptat prin acumularea confuziilor
care genereaza comicul. Pe parcursul celor cinci acte, actiunea graviteaza in
jurul lui Harpagon, despre care nu stim decat ca are aproximativ saizeci
de ani, ca este tatal a doi copii, C1eante si Elise, si ca este indragostit
de tanara Mariane. Ca orice personaj clasic, eroul lui Moliere nu este
determinat in atitudinile lui de societatea contemporana, caci existenta
sa este atemporala si aspatiala, guvernata doar de un viciu al tuturor timpurilor.
In vreme ce batranul Harpagon, indragostit de Mariane, ezita
sa o ceara in casatorie la gandul ca este lipsita de zestre, cei
doi copii ai sai traiesc si ei misterul si dramele iubirii. Elise impartaseste
dragostea cu Vaiere, care, pentru a o putea cere in casatorie, devine
servitorul lui Harpagon, iar Cleante este indragostit chiar de Mariane,
care, la randul ei, il iubeste pe tanar.
Pe de alta parte, preocuparile batranului avar se indreapta si spre
chivernisirea copiilor sai, fara ca aceasta sa-i afecteze in vreun fel
averea. De aceea, el doreste sa-1 insoare pe Cleante cu o vaduva bogata,
iar pentru Elise gaseste o partida potrivita in persoana lui Anselme,
batran, dar bogat, scopuri pentru care apeleaza la mijlocitoarea Frosine.
Actul I se incheie in plina confuzie, Cleante incurajand
laudele pe care tatal sau i le face Marianei, pentru a afla cu stupoare ca acesta
intentioneaza sa se insoare cu iubita lui, iar Valere, sustinand
cu prefacatorie parerile lui Harpagon, obtine de la acesta libertatea de a o
supraveghea pe Elise.
Actul al II-lea adanceste conflictul si complica situatiile comice. Cleante
doreste sa obtina, prin intermediul servitorului sau, La Fleche, un imprumut,
fara a sti ca in spatele camatarului nu este altcineva decat tatal
sau. Pusi fata in fata in aceasta imprejurare ridicola, cei
doi se invinuiesc unul pe celalalt pentru camatarie, respectiv pentru
risipa. O data cu sosirea petitoarei, Harpagon isi socoteste chiar castigul
de pe urma iubirii pentru tanara Mariane, devenind insa din pacalitor
pacalit, caci Frosine, cunoscatoare a firii omenesti, socoteste zestrea tinerei
in economiile pe care i le-ar face sotului ei renuntand la mancare,
la vesminte si bijuterii si il maguleste pe batran facandu-i
complimente care starnesc hazul spectatorilor:
„Poftim; trup bine legat, mladios, cum se cuvine si care nu dovedeste
nici un betesug. a...i Va sta bine - pe urma, tusea dumneavoastra e plina de
gingasie! ".

Actiunea cuprinde, in cel de-al treilea act, scenele legate de intalnirea
dintre toate personajele implicate in conflict. Pregatirea vizitei celor
trei pretendenti starneste hohote de ras: servitorii sunt instruiti
sa toarne vinul cu socoteala, sa recupereze rapid toate resturile, sa gateasca
pentru opt oaspeti, desi vor fi zece, si sa stea cu spatele la perete pentru
a nu se observa gaurile din hainele lor mult prea vechi. Dupa ce, spulberand
elanul jupanului Jacques, Harpagon decide sa se gateasca doar fasole cu
o ciozvarta de berbec gras, avarul este caracterizat de vechiul sau servitor,
care se face, cu acest prilej, ecoul celor din jur:

„Unii spun ca tipariti pe socoteala dumneavoastra calendare in
care zilele de post sunt trecute in numar indoit si ca va siliti
oamenii sa le tina, ca sa va bagati in buzunar ce v-ar costa mancarea
de dulce. a...i Altul povestejte ca ati dat in judecata pisica
vecinului, fiindca v-a mancat ce-a mai ramas dintr-o friptura de berbec.
a...i Sunteti rasul si batjocura tuturor ; nu va spun decat zgarcitul
care-si mananca de sub unghie, scarbosul, camatarul".

In scena dialogului cu Mariane, Cléante ii face acesteia
declaratii de iubire in numele tatalui sau si ii daruieste un inel
eu diamant, spre nefericirea batranului. Apoi, in actul urmator,
disputa dintre tata si fiu atinge punctul culminant in clipa cand
La Flèche descopera comoara lui Harpagon, ascunsa in gradina,
si i-o da stapanului sau, care dispare eu ea.
Actul final il surprinde pe Harpagon in cea mai adanca disperare,
incercand sa-si recupereze caseta eu cei zece mii de galbeni. Banuit
de furt este Valère, iar dialogul savuros dintre el si avar isi
extrage comicul din situatia confuza, care nu se lamureste decat in
final. In vreme ce tanarul ii vorbeste despre iubirea sa pentru
Élise, Harpagon crede ca subiectul este nepretiita sa caseta. Rasturnarea
tipica de situatie se produce in final, cand Anselme descopera
ca Valère si Mariane sunt chiar copiii sai, pe care nu-i mai vazuse
de la un naufragiu petrecut eu ani in urma si pe care ii cautase
zadarnic. In schimbul casetei sale cu bani, avarul accepta sa renunte
la Mariane si sa consimta la casatoria acesteia eu Cléante si la
nunta Élisei eu Valère, cu conditia ca toate cheltuielile sa fie
suportate de Anselme.
Deznodamantul, in conformitate cu normele speciei, este unul fericit,
desi povestea in sine este tragica. Personajele isi gasesc
fericirea pe care o definesc in functie de idealuri specifice. Cléante
si Élise se vor casatori eu cei pe care ii iubesc,
iar Harpagon isi regaseste caseta pierduta si isi traieste
astfel fericirea ridicola intr-o existenta meschina, intorcandu-se
la vechea sa patima, camataria.
Frumusetea comediei lui Molière rezida nu doar in structurarea
subiectului, intr-o desfasurare gradata spre culminarea finala,
ci si in realizarea tipologiei comice a avarului. Arta portretului este
stapanita cu maiestrie de autor, care schiteaza astfel trasaturile
eroului, incat spectatorul recunoaste tipul inca de la aparitia
sa in scena, in dialogul cu La Flèche. Ulterior, contururile
profilului sau se ingroasa pina la caricatura, atat din perspectiva
directa a celorlalte personaje asupra lui, cat si prin faptele, atitudinile
si cuvintele acestuia. Zgarcenia, singura trasatura evidenta a personajului,
este de notorietate publica, asa cum se obsera din portretul pe care i-1 face
jupanul Jacques. Este trasatura pe care i-o recunosc cei apropiati - copiii
sai, servitorii, petitoarea -, ale caror atitudini se modeleaza in functie
de aceasta realitate. Cléante intelege ca restituirea banilor reprezinta
calea de a o obtine pe Mariane, Valère pricepe ca singura sansa de a
se casatori eu Elise este sa renunte la zestre, iar Élise il sfatuieste
pe iubitul ei sa cistige increderea lui Harpagon, migulindu-1
si incurajandu-i zgarcenia.
Spre deosebire de avarii pe care ii va zugravi realismul, personajul
lui Molière nu aluneca insa pe panta dezumanizarii totale, pastreaza
o aparenta de confort, chiar daca de o simplitate ridicola, nu isi trateaza
copiii cu brutalitate, iar atitudinea sa este receptata cu umor, fara monstruozitatile
care il insotesc pe Grandet sau, in literatura noastra, pe
Hagi Tudose.
Comicul lui Molière este generat de complexitatea situatiilor pe care
el le imagineaza si pentru a caror realizare ignora de multe ori chiar regulile
dramaturgiei clasice, atat de pretuite in epoca. El aduce in
scena un numar mai mare de personaje, imbinand astfel principiile
clasicismului antic, mai rigid, cu libertatile farsei italiene si franceze.
Pentru Molière, conditia folosirii unor teorii dramatice este aceea ca
ele sa produca rasul. Comicul de caractere se sustine prin forta de sugestie
a personajului pe care dramaturgul il aduce in scena pentru a intruchipa
un defect criticabil. El se impleteste insa in exprimarea
aceluiasi sens cu un comic al numelor, pe care autorul le alege tocmai ca prin
sugestia lor sonora sa anticipe caracterul prezentat si sa devina niste etichete
de identificare a eroilor. Unele nume sunt conventionale, pentru ca purtatorii
lor nu au decat rolul de a stabili contrastul necesar eu personajul central
: Cléante, Valère, Élise, Anselme, Mariane. Altele sunt
predestinate servitorilor : La Flèche, jupan Jacques, in
fine, Harpagon are rezonanta avaritei, a zgarceniei peste masura, astfel
incat, de-a lungul timpului, gratie si renumelui piesei, el a devenit
sinonimul acestor pacate omenesti. Personajul se defineste si prin limbaj, canalizat
in sensul ingrosarii defectelor, caci replica ,,fara zestre"
devine un tic, si prin vestimentatia cenusie, rezistenta, cu urme evidente de
uzare, semn al zgarceniei indreptate impotriva propriei fiinte.
Comicul este unul de atmosfera si confera unitate piesei lui Molière.
Chiar in momentele cele mai grave, in care s-ar putea produce tensiune,
atmosfera este degajata printr-o scena hilara, ca aceea a disputei dintre Harpagon
si Cléante, care nu se soldeaza cu o ruptura dintre tata si fiu, ci cu
un duel verbal savuros si plin de umor. Contrastul dintre aparenta si esenta,
sursa clasica a comediei, ii serveste si lui Molière in realizarea
scenei dialogului dintre avar si Frosine, care, flatindu-l, scoate in
evidenta tocmai caracteristicile contrare ale batranului.
Desi prin dezumanizarea moderata a eroilor sai si prin zugravirea moravurilor
vietii de familie sau sociale, piesele lui Moliere se apropie de latura tragicului,
comicul ramane modul de expresie natural al autorului clasic care, prin
realismul observatiei si prin depasirea rigorilor epocii, este un spirit modern
si intotdeauna actual. Satira sa, dincolo de acidul fara de care nu se
poate face comedie, propune un umanism impresionant si dezvaluie iubirea de
oameni a autorului care marturisea in prefata comediei Tartuffe : ,,Nimic
nu-i face mai bine pe cei mai multi dintre oameni sa se pocaiasca decat
oglinda betesugurilor lor. E o lovitura mare data viciilor cand le expui
rasului obstei intregi. Usor indura omul mustrarile, dar nu
rabda nicidecum batjocura. Accepta sa fie rau, dar nu vrea sa fie ridicol".

Bibliografie: Compendiu de Literatura Universala pentru bacalaureat
Autor: Mona Cotofan, Liliana Balan
Editura: Polirom

_________________
Contact

Mail : [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Y.M : theone_vlad


xxx forum : [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

chat : [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://vladd.forumz.ro sau xxx forum http://exitzone.3xforum.ro/
 
Astronomie - AVARUL - Comentariu literar
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Vladd.forumz.ro :: Other :: Referate-
Mergi direct la: